Adam, dacă a greșit,
Adam, dacă a greșit,
Domnul din Rai l-a gonit,
Din Rai și din cel Eden,
Osândit cu greu blestem.
Iar Adam, dac-a văzut,
Că-n greșeală a căzut,
A șezut jos într-un loc
Plângând cu lacrimi de foc,
Cu jale la rai privind
Și către dânsul grăind:
– O, Raiule, loc preasfânt,
Ma vezi în ce jale sunt,
Că sunt cumplit urgisit
Și de la tine gonit!
O, vai!, cum mă bucuram,
În slava ta când eram,
Iară eu, acum, atât
Sunt jalnic și amărât,
Că mai mult nu voi gusta
Din sfânta dulceață ta!
O, ticălosul de eu
Cum scârbii pe Dumnezeu!
Greu păcat, Evo, de noi,
Că vom fi tot în nevoi,
Că tu, Evo, m-ai silit
Și de bine m-ai lipsit!
Ci, o, Doamne!, mila Ta
Coat-o spre zidirea Ta
Și nu mă lăsa scârbit
Să fiu până la sfârșit!
Sensul versurilor
Piesa descrie căderea lui Adam din Rai după ce a greșit, exprimând regretul și suferința sa profundă. El deplânge pierderea binecuvântărilor divine și se căiește pentru fapta sa, implorând mila lui Dumnezeu.