Echo:
Bun, bună seara, bine v-am găsit,
Ați crezut că am plecat? Am crezut că ați murit,
Cum p***a mea se face că nu m-am gândit,
Că beau de când s-o născut mă-ta și încă n-am plesnit,
Unii zic de rău de mine, hai, da’ cum se poate
Că atunci când beau devin un om cumsecade?
Ia-mi coroana, ia-mi florile și ține-le la tine,
Îmi pare rău că n-am ajuns să mă cunosc mai bine,
Pfui, doamne ce de bere,
Pfui, doamne ce muiere,
Beau de 7 ani și două ore și încă mai mere,
N-aveți cap de rapu’ meu, voi sunteți la indigo,
Dacă nu v-o prins mesajul, lasă că vă prind io,
Primesc mesaje zi de zi: „Îs în depresie, ajutor!”,
Ăla nu e baiu’ meu, ăla-i bistoș baiu’ lor,
Nu m-am născut acasă, am picat direct din nor,
Să-i stropesc cu piese bune pe copiii ăștia din flori.
Refren: (2x)
Dacă îți donăm noi sânge te-mbeți și după mori,
Avion cu reacție, bei cu noi sau zbori,
Reprezentăm perfect orice colecție de boli,
Dacă nu auzi refrenu’, ți-l cântăm de două ori.
Codrin:
Îmi sa-sa-sare discu’ când îmi p-p-p-plimb pliscu’,
În argumente cu toți proștii de le pică din mână pixu’,
Io îmi tai craca de sub picioare sau poate oare,
Îmi tai ca Jack the Ripper cracii de sub picioare,
Vai scuza-m-ar pușcăria că am avut o scăpare,
Ce să cânt io mai încet, ia dormi tu mai tare,
Am vreo 16 voci în cap și toate îmi zic „Du-te!”
Am probleme cu pluralu’ că nu am avut prea multe,
Am fost la psiholog, i-am rezolvat două probleme,
Ce faci jocuri de Kakao, ne jucăm Deșerturi Negre?
Dacă-mi înțelegi textu-i bine, dacă nu, tot bine,
Băă, da ce-s io? Verde deschis ca să strig la tine?
Dacă-i de discutat cu tine, n-am ce asculta
Că erai pe p***a ta și-acuma ești pe a altora,
Hai să-l ascultăm pe fraier de are ceva de spus,
Da’ are mai multe ca mine, cam cu un cromozom în plus,
Liric, liric să te pui cu mine? Tu da, stai cuminte,
Două versuri și te fac să-ți fie Herodot părinte,
Ba, tu ești ciocolata, noi suntem două marmote,
Și-apoi dacă o să mori o să vezi Don Quijote,
Și-mi vine să urc să m-arunc de la geam,
Că-mi cer boschetarii un leu și nu am,
Și n-am nicio scuză că aseară am băut,
Mai mult decât aveam da’ și decât am vrut,
Capu’ mi gol, buzunaru’ la fel,
Vai, vai, ce nasol? Nu, n-o fo’ defel,
Credința lu’ Nietzsche, al meu portofel,
Și ficatu’ prea mort, Codrin ești tembel,
Da’ chiar îs tembel, să moară mă-sa.
Refren: (2x)
Sensul versurilor
Piesa descrie o stare de ebrietate avansată, combinată cu probleme psihologice și un stil de viață dezordonat. Versurile abordează teme precum consumul excesiv de alcool, depresia, problemele mentale și un sentiment general de haos și auto-distrugere.