Am plecat departe de casă după un vis și.
Stau și mă gândesc că asta mi-a fost scris.
Îndepărtat de bine să fiu aproape de mine și.
Oare știi cum e când dorul vine?
Încă nu mă simt și-o voce mă apasă la telefon:
„Ionuț, când vii acasă, mama?”
Nu știu, zilele astea, cred.
„Copile, asta-mi spui mereu când te întreb.”
Mi-e greu și-n sufletul meu a fost mereu,
da’ voi m-ați învățat să lupt pentru visul meu.
Încă respir, încă transpir
Și viața asta îmi face rău precum un trandafir.
Vorba mea se aude de aici de departe,
Rugăciunea mea să vă dea sănătate.
Prin lume-s multe, multe, multă răutate,
dar îmi găsesc puterea ca să trec prin toate.
Acum e altfel, că-s bărbat acum,
de copilărie n-am uitat, încă mă dau cu al ei parfum.
Și-s recunoscător că nu trăiesc singur pe lume,
singur pe drum atunci când marea vieții face spume.
Mă uit la poze din albume,
la copii de demult care v-au călcat pe urme.
Vă mulțumesc că ne-ați crescut s-avem valori
și ați dat totul pentru noi din voi cu dragoste ca două flori.
Gust în fiecare zi din cel mai dulce vis pe care-l port în inimă de mic
și parcă a fost prezis să fiu departe azi,
dar azi rămâne scris că într-o zi voi face totul,
așa cum am promis.
Vorba mea se aude de aici de departe,
Rugăciunea mea să vă dea sănătate.
Prin lume-s multe, multe, multă răutate,
dar îmi găsesc puterea ca să trec prin toate.
Sensul versurilor
Piesa exprimă dorul de casă și de familie al unui bărbat plecat departe pentru a-și urma visul. El își amintește cu drag de copilărie și este recunoscător pentru valorile primite, găsind puterea de a depăși greutățile prin credință și amintirea celor dragi.