Știam că ai să vii
Să-mi fii aproape
Nu știi câtă nevoie aveam
De tine să mă regăsesc în noi doi.
Îmi place să fie verde, ca primăvara
Lasă pana să-mi golească călimara
Că-s exuberant ca vara, seara, marea, fața
Starea e ca basul și chitara
Mă-ncălzește ca Sahara și cădem ca Niagara
Într-o dragoste născută să îndepărteze fiara
Departe pasez povara.
E clar că simți genul meu de dragoste
Chiar dacă uneori ești așa o pacoste
De dragoste ce nu se vrea condiționată
Când orgoliile sunt pe terenul unde joacă
De multe ori oamenii pleacă
Poate se întorc sau poate n-o fac niciodată
Să te cumpăr nici măcar nu vreau să încerc
Că ne-am învârti în cerc.
Știam că ai să vii
Să-mi fii aproape
Nu știi câtă nevoie aveam
De tine să mă regăsesc în noi doi.
Eleganța ca și toamna
Ai putea tu să fii doamna
Mama copilașilor, apăreai ca amazoana
Caracterul și voința care-ți îndreaptă coroana.
Vad în tine campioana
Ca-ntr-o oglinda mă vad eu
Întins la fel ca ei în goana după viața bună
Fulgeră și tună, bună dimineața soare care iese din furtună.
Tot ce suntem, tot ce-am învățat unul de la celălalt
Printre cuvinte tot ce-am câștigat, ce-am sacrificat
Am împărțit în același pat
Simte, ce ne definește simte
Sufletul nu doarme nici nu minte
Floare albastră, timpul trece oricum
Dar acum trece în favoarea noastră.
Suntem mereu aproape
Uitam de noi, rămânem foi în noapte
Tu și eu
Anotimpuri în sufletul meu.
Știam că ai să vii
Să-mi fii aproape
Nu știi câtă nevoie aveam
De tine să mă regăsesc în noi doi
Sensul versurilor
Piesa exprimă o dragoste profundă și necesitatea prezenței celuilalt pentru a se regăsi. Metaforele anotimpurilor sugerează evoluția și complexitatea relației, subliniind importanța conexiunii sufletești și a depășirii obstacolelor.