Salut, asta sunt eu
Am muzica-n suflet
Și-n mintea mea e sunet
Și praf de stele, soare și tunete.
Dragoste și ură
Aranjate ca-ntr-o partitură
Pe portativ, sar printre gânduri
Îngerul și demonul, mereu sinceri în rânduri
În adevăr cred, îl caut cu miros de tigru
Pe-orgolii mari calc.
Vreau echilibru, devotament
Nervi de oțel, mai insistent
Antrenament, rămân fidel
Mie-n primu’ rând și apoi ție, evident.
S-a lăsat greu, n-am renunțat, ambiția m-a purtat
Departe de condiția ce mi s-a dat
Mi s-au pus în față munți, i-am escaladat
Că sufletele noastre-s punți peste tot ce ni s-a dat.
Am scris rânduri din gândurile multe
Să le-asculte cei cu care încă n-am vorbit prea multe
Așa-n treacăt, până la capăt
Ai grijă cu lumea asta, că-ți pune mintea sub lacăt.
Asta sunt eu și asta-i darul de la Dumnezeu
Să-mi amintească-n ce cred eu când îmi e greu
La fel ca tine poate sunt și eu.
Asta sunt eu și asta-i darul de la Dumnezeu
Să-mi amintească-n ce cred eu când îmi e greu
La fel ca tine poate sunt și eu.
Asta mi-e scrisul, destinul mi-este visul
Împlinit căci am în suflet paradisul
M-am rătăcit, dar am citit mai mult decât cuprinsul
Îndrăgostit de fiecare pagină, devin mai fericit.
Am trăit să văd că puși pe câmp de tragere
Mulți dintre noi bat în retragere
Agere mișcări le dau pe diferite stări
Să mă simtă cei ca mine-n toate cele patru zări.
N-am remușcări, nu-mi plac. Io vreau conștiința limpede
Vreau bun simț, deci simte-te
Nu-mi insulta inteligența sau consistența
Că ura ta îmi stimulează perseverența.
Nu vreau război, nu-l încep, dar nu voi
Da-napoi pentru nici unu dintre voi
Căci aurul lucește, virtutea strălucește
Și tot ce dai e tot ce iei-napoi
Sensul versurilor
Piesa este o introspecție asupra identității artistului, a luptei sale pentru a-și depăși limitele și a găsi un echilibru interior. Este un imn al perseverenței și al credinței în sine, subliniind importanța de a rămâne fidel propriilor valori.