Vântule-n martie, poartă-mă în munte
Dă-mi aripi să-mi văd umbra din cer,
Lasă-mă-n vale s-aud fluierul stânii
În verdele crud vreau să mă pierd!
Ascunde-mă vara-n amiază în codrii
Raze să curgă lin printre crengi,
Îți dau tot ce am, îți dau marea și luna,
O parte din mine, să nu mai pleci!
Devreme m-acoperi cu frunze, măi toamnă,
Și-mi cerni amintiri din anii ce trec!
Când ploaia ta cade și vântul tău bate
Spune-mi, măi toamnă,
Unde să plec?
Iarnă păgână, fă-mă de piatră
Pentru o vreme lumea s-o las,
Ninge-mi pe umeri plete de gheață
Ca floarea din martie vreau să renasc!
Sensul versurilor
Piesa descrie o călătorie prin anotimpuri, căutând un loc de apartenență și un refugiu în natură. Fiecare anotimp aduce cu sine o stare diferită, culminând cu dorința de renaștere primăvara.