Posada, iulie 1906.
Priviră împreună de sus, de pe terasă,
Egiptul cum adoarme sub cer năbușitor,
Și Nilul ce prin deltă își duce călător
Spre Sais și Bubaste, alene, unda grasă.
Și-atunci romanul simte sub zaua ce-l apasă,
Ostaș robit ce-n somnu-i adoarme zâmbitor,
Cum tremurând leșină pe sânu-nvingător
Frumosul trup ce moale pe umeri i se lasă.
Și-ntoarce chipul palid, din părul ei cel brun,
Spre dânsul, beat de vraja parfumului nebun,
Și gura i-o întinde și-al ochilor tezaur..
Și-asupra-i împăratul, plecându-se-n tăcere,
Văzu, ca-n vis, în ochii stelați cu punte d-aur,
O mare fără țărmuri.. și-o fugă de galere.
Sensul versurilor
Piesa descrie o scenă romantică între Antoniu și Cleopatra, plasată într-un cadru exotic și istoric. Se concentrează pe atracția fizică și emoțională dintre cei doi, sugerând o pasiune intensă și o evadare din realitate.