Lupta cu frica
de-a nu fi pământul
în care vierul
râmă în glii.
Lupta cu frica
de-a scrie pe frunze
poeme de toamnă,
mici liturghii.
Lupta cu mâna
care se-ntinde
spre floarea câmpiei
pictată de-un geniu.
Lupta cu frica
de-a scoate din luptă
mândria
de-a-nvinge frica de luptă.
Tonuri banale
născute din lupta
cu frica de-a pierde cuvântul gândit,
nespus înainte de frica de luptă
pe glia de toamnă
cu-o floare călcată-n picioare
de vierul din noi.
Viața mi-e câmpul de luptă
fără eroi.
Sensul versurilor
Piesa explorează lupta interioară cu frica, folosind metafore agricole și imagini ale toamnei. Viața este văzută ca un câmp de luptă continuu, lipsit de eroi, unde individul se confruntă cu propriile temeri și nesiguranțe.