Starea asta mă dezbină;
Îmi umblă Medeea prin cenușa
Viitoare-i urne!.
M-am pierdut în desișul
Sinapselor ce umblă brambura
Prin cutia Penelopei.
Buzele umede și reci
Ale unei necunoscute bizantine
Mă sărută pe ochii-mi tulburi.
Oglinda trecutului
Îmi întoarce spatele
Arătându-mi că nimic nu va rămâne.
Hannibal mă târăște spre Cartagena
Lăsându-mă strivit de elefanții
Alpilor mei.
Număr pe degete paginile trecute
Și paginile apocalipsei goale de mine!
O, Doamne! Cum de-am ajuns aici?
Sensul versurilor
Piesa exprimă un sentiment de dezorientare și pierdere, reflectând asupra trecutului și confruntându-se cu un viitor incert. Naratorul se simte copleșit de amintiri și de o forță distructivă, căutând răspunsuri într-o stare de confuzie spirituală.