Bolnavii trec pe lângă noi bolnavi
drogați de fiecare azi posibil,
de fiecare ieri sau mâine,
de frica molipsirii de o pâine dată,
de groaza că li se risipă sensul
în greva unui gând palpabil.
Bolnavii sunt la modă de când centrul
adâncului din noi lipsește – furat, uitat sau expirat –
să-și vândă ritmul unui tact suprem și sănătos
– bolnav deja de sănătos –
încât bolnavii bolilor benigne
își construiesc cotloane hibernale cu luciu de oglinzi,
perfuzii de ser nefiziologic și inflații.
Normalitatea și-a croit o nouă obsesie
de viitor fertil.
Sensul versurilor
Piesa descrie o societate obsedată de boală și de o normalitate fabricată, în care indivizii se simt alienați și își pierd sensul. Este o critică a valorilor superficiale și a fricii de a trăi autentic.