La poamele de sus ajung
Doar cei ce-s mari, fără rușine;
Cei de sub pom, și mici ca tine,
Culeg ce-i jos și nu se plâng.
Nu crede că ești un nătâng
Atunci când vezi cum plini de sine
La poamele de sus ajung
Doar cei ce-s mari, fără rușine.
Lovesc în dreapta-n stânga-mpung,
Veleitari cu scări alpine,
Ca animalele străine
Ce firea noastră o străpung
La poamele de sus ajung…
Sensul versurilor
Piesa descrie o observație cinică asupra modului în care oamenii ajung la succes, adesea prin mijloace necinstite. Cei mici trebuie să se mulțumească cu ce pot obține, în timp ce cei mari nu au scrupule în a-și atinge scopurile.