Unul tace deplin
Altul c-o sticlă de vin
Vomează pe parchet;
Adio banchet!
Parchetu-i de vârsta mea
Şi ea
Colegă de liceu
Se duce la bideu
Să-şi pună dinţii-n apă
Şi să-şi lipească-o geană
De pleoapa ei orfană.
Ceilalţi nu scot o vorbă –
Chiar dacă-i incredibil
La toţi le e penibil
Faptul că-s nihilist
Şi practic… nu exist.
Sensul versurilor
O aniversare dezolantă, marcată de cinism și deziluzie. Participanții sunt apatici și confruntați cu realitatea lor nihilistă, departe de bucuria și festivitatea așteptată.