În cartea vieții răsfoiesc
clipe crepusculare,
acele care mi s-au dat
doar cu-mprumut,
și-acum plătesc
– foaie cu foaie –
destinului
plin de dobânzi,
pagini întregi umbrite
cu litere neînchegate,
înapoi.
Greșelile mi le pot ține
căci ele sunt perfecțiunea
întregii mele împliniri.
Sensul versurilor
Piesa reflectă asupra vieții ca o carte, cu clipe împrumutate și greșeli care contribuie la împlinire. Vorbitorul acceptă imperfecțiunile ca parte esențială a propriei evoluții.