Un ocean de lacrimi simt
Ochii mei încet se sting
Un ocean de vise-ai șters
Ai ales să fii ultimul vers.
Ai ales să-mi fii primul vers cândva
Și te-am șters, păcat, dacă știam ce va urma
Aș fi așteptat să-ți treacă cumva,
Să nu verși atâtea lacrimi pentru cineva
Chiar dacă pentru mine, că nu știu dacă voi putea
Să ți le șterg, că da, cred că voi pleca
Nu vreau să crezi că vreau a te abandona
Dar simt că trebuie să plec altundeva
Sunt captiv în lumea mea și nu vreau să-nțelegi
Că nu pot să te las să mă lași să mă legi
Un ocean de vise-am șters..
Îmi pare rău că am ales să fiu ultimu’ vers.
Un ocean de lacrimi simt
Ochii mei încet se sting
Un ocean de vise-ai șters
Ai ales să fii ultimul vers.
Ai ales să-mi fii primul vers cândva
Dar voi pleca, nu te-ntrista, nu e vina ta
Un ocean de lacrimi, privirea îți îneacă
Te uiți plângând la mine, și îmi spui „Pleacă!”
O să plec oftând, spunând că-mi pare rău
Că nu pot să fac parte din visul tău
Și știu că acum ți-e rău, și încă speri
Că o să mă întorc, nu mă-ntorc nicăieri
Mâine, în curând va fi ieri
Și tot ce doare,
Cu timpul va fi bine chiar dacă acum nu pare, știu
Un ocean de vise-am șters..
Îmi pare rău că am ales să fiu ultimu’ vers!
Un ocean de lacrimi simt
Ochii mei încet se sting
Un ocean de vise-ai șters
Ai ales să fii ultimu’ vers [x2]
Sensul versurilor
Piesa descrie durerea unei despărțiri inevitabile, unde naratorul alege să plece pentru a nu împovăra persoana iubită. Exprimă regretul și sentimentul de captivitate, subliniind că, deși doare, este o decizie necesară pentru amândoi.