– Strofa 1 –
Ma atingi, ma vindeci
Ma săruți, ma spinteci
Ma privești, ma omori
Dar aș face o până-n zori
Aș simți asta de acum la infinit
Topit de aceste gânduri ce au venit
Dar hai lângă mine, hai mai aproape
Ți-e frică cumva că o să fugim departe?
De ce ai făcut asta? De ce chiar tu?
Chiar ești în stare să îmi iei sufletu’
Și am avut acest vis, pluteam pe nori
Pierdut în zori, te privesc cum adormi
Printre așternuturi și zeci de săruturi
Din stomacul tău parcă zboară numai fluturi
Gustul tău de pe buze, acel dulce,
Amarul din suflet parcă începe, se duce
Și lacrima din ochi pare să danseze
Pe ritm de fericire știe să vibreze.
– Refren x2 –
Ascultă vântul, ascultă sufletul
Ascultă gândul, ascultă sunetul
Ascultă ce vrei tu, nimeni n-o să audă
Cum bate inima, doar te rog ascultă.
– Strofa 2 –
Ai ridicat din prima cu tupeu
Cortina ce acoperea teatru’ viselor din sufletu’ meu
Suntem actori noi doi, jucăm un rol ciudat
Cu scene pe care nu le-am mai repetat
Și e multă dramă și comedie uneori
Suntem în trenu’ cu doar 2 călători
Dar nu-i pustiu că ne avem unu pe altu’ când
Ca să ajungem cum am fost e drum lung
Dacă ți-e teamă ascultă-mi vocea că te îndrumă
Și peste toate trecem împreună
Zâmbetu’ tău ca de copil nu se răzbună
Ma face să mă simt cel mai puternic când te țin de mână
Și dacă tu o să vrei să cobori din tren
Nu te gândești că mă rătăcesc
Și o să te pierzi și tu și-napoi
E greu să ajungi singură prin vânt și ploi.
– Refren x2 –
Ascultă vântul, ascultă sufletul
Ascultă gândul, ascultă sunetul
Ascultă ce vrei tu, nimeni n-o să audă
Cum bate inima, doar te rog ascultă.
– Strofa 3 –
Am început să mă schimb și nu cred că-i bine
Din ce-am fost am ajuns la fel ca tine
Îmbătrânit de timp, încet încet mă plimb
O țigară îmi aprind și singur vorbind
Pe strada pe care eram noi
Ce a fost, a fost, acum e doar război
Și sting țigara că amaru’ nu-mi mai place
La fel ca amintirile care nu-mi dau pace
Mi-ai răscolit sufletu’, parcă l-ai întors
Tremură, e rece, totul e pe dos
Dimineața parcă nu mai e așa de vară
Ma trezesc și-mi pun zâmbetu’ de toamnă
O doamnă pășeai spre pat
Cu un zâmbet pervers de știai ce am în cap
Dar tu nu știi când totu’ e de vis
Totu’ se duce când luminile s-au stins.
– Refren x4 –
Ascultă vântul, ascultă sufletul
Ascultă gândul, ascultă sunetul
Ascultă ce vrei tu, nimeni n-o să audă
Cum bate inima, doar te rog ascultă.
Sensul versurilor
Piesa descrie o relație complexă, plină de pasiune și durere. Naratorul reflectă asupra amintirilor, oscilând între momentele de fericire și amarul despărțirii, purtând un zâmbet trist, specific toamnei.