Chris Rea – Drumul Spre Iad (Română)

Stăteam nemișcat pe autostradă,
Am văzut o femeie
Pe marginea drumului
Cu un chip pe care îl cunosc ca pe al meu
Reflectat în geam,
Ei bine, ea a mers până la geamul din față
Și s-a aplecat foarte încet,
O tensiune teribilă m-a paralizat
În umbra mea
Ea a zis: „Fiule, ce cauți aici?
Teama mea pentru tine m-a răsucit în mormânt”,
Eu am zis: „Mama, am venit în valea celor bogați
Ca să mă vând pe mine însumi”
Ea a zis: „Fiule, acesta e drumul spre iad!”
În călătoria ta prin pustietate,
De la deșert până la fântână,
Te-ai abătut către autostrada spre iad.
Ei bine, mă aflu lângă un fluviu,
Dar apa nu curge,
Fierbe în ea cu toate otrăvurile la care te poți gândi,
Iar eu sunt sub luminile stradale
Dar lumina bucuriei pe care o cunosc
E speriată în mod incredibil adânc în umbre,
Iar denaturata teamă de violență
Îneacă un zâmbet pe fiecare chip
Și bunul simț ne face să ne amintim
Că asta nu e o prăbușire tehnologică,
O, nu, acesta e drumul spre iad.
Și drumurile se blochează de datorii
Și nu poți face nimic,
Toate sunt doar bucățele de hârtie
Zburând de la tine,
Fii atentă, lume! Uită-te bine
La ce urmează aici jos,
Trebuie să înveți repede lecția asta
Și învață-o bine,
Asta nu e o autostradă care duce în sus,
O, nu, acesta e drumul,
Acesta e drumul spre Iad.

Sensul versurilor

Cântecul descrie o călătorie spre iad, metaforă pentru decăderea morală și spirituală cauzată de lăcomie și indiferență. Protagonistul se confruntă cu consecințele alegerilor sale, într-un peisaj dezolant dominat de frică și violență.

Lasă un comentariu