Mă uit pe geam când se pune furtuna, știu că ziceam că nu îmi e tot una, mă întreb câte zile mai pot, încă una. Sute de țigări mai scot încă una. Atâtea schimbări, mai pot încă una, atâtea întrebări le răspund într-una, nu mă ascund și te ascult într-una, dar o fac degeaba, ție îți e tot una.
Refren: Una e maxima și știi că nu poți, să treci de una singură peste ea n-o să suporți.
Mai știi că nici n-ai avut răbdarea să mă cunoști, și știi că ăsta-i finalu și tu nu-l recunoști.
Dacă ai ales să te porți așa să nu spui nimănui ce e în mintea ta,
Eu n-o să pot să ghicesc o viață cam ce gândești doar privindu-te în față. Acum totu- atârnă de un fir de ață, și nu mă privi de parcă ți-ar fi greață.
Am să îți redau toată pofta de viață, când n-ai să mă mai găsești mâine dimineața.
Și nu știi dacă plec, plecat o să fiu, chiar dacă nu îți dorești e mult prea târziu.
Nici n-ai avut răbdarea să mă cunoști, și știi că ăsta e finalu și tu nu-l recunoști!
Sensul versurilor
Piesa descrie sfârșitul unei relații, plină de regrete și reproșuri. Naratorul exprimă frustrarea față de lipsa de comunicare și efort din partea celuilalt, anticipând o despărțire inevitabilă și dureroasă.
