Junk:
Încă nu mi-am dat sufletu’ la diavol, mulți au făcut-o!
Au avut și ei iubirea lor, dar au pierdut-o!
Probabil n-au vrut-o și de-aia n-au ținut-o
Și s-au îndepărtat încet de lumină ca Pluto.
Adunătură de materialiști în țara sfinților,
Pământul e pe moarte, apa își pierde memoria
Pădurea își pierde suflul paraziților: „treziți-vă!”
Aveți b*****i de lux dar comportamente de pivniță,
Alții mor de foame în stradă, e frig și mai și toarnă afară
Că-i toamnă, vine iarna cu zăpadă
Ger, tomberoane, adăposturi, cartoane, film de groază pentru conștiință
Pune-te să dormi! N-ai cum să dormi fără credință!
Ești blestemat pe viață, te așteaptă o grea sentință!
Am avut noroc că banii nu s-au prins de mine.
Ochiul dracului orbit și am scăpat de robire,
Sunt fericit încă știu ce-i aia iubire,
Cum să simți o privire, căldura sufletului dezghețând, orice sclipire
Și uite strălucesc când alții nu lucesc nici după șlefuire
Inimi împăcate dar pătate de păcate e România frate
Te-n groapă ăștia fără demnitate.
Samurai:
Aici nu-i greu, așa sunt oamenii, mai răi ca niciodată
Așa și eu câteodată tot timpul s-o zic p-aia dreaptă
Nu-s genu’ de piatră, soarele, leguma sau altă metaforă
Tare sunt apa, 70% se pare, nu bag în mine legale
Că-i pesticid de animale, aprinde orice chimicale
Să vezi cât te spargi de tare și biblic sunt scârbit
Că mulți nu-nțeleg nimic dar n-o să stric încă-o piesă
Să încerc din nou să-ți explic, ești tâmpit, nu d-asta am venit
Când m-am întors așa am simțit și o să plec din nou în timp
Că deja încep să mă resimt și zic România
iarna e dracului de frig
Vara e cald de numai miști, normal nu-ți arde de nimic și zic România
Oameni cu sânge rece care-și aduc aminte de tine când te ridici înapoi în picioare
România nu-i niciodată prea târziu, tonuri de gri cenușiu așa îmi place s-o descriu
E frumos, nu e curat, e numai bine de furat, de vreo 8 ani îmi răcesc gura și îmi scrâșnesc dantura
Și zic România de lângă mare ca nisipul și am mai zis-o sunt sigur aici o să mori când o să fie timpul
Chimie:
Beat-ul ăsta e tare ca tine îmbrăcată într-o rochie de seară
Creată de cel mai tare designer din țara
E ca o toală de gală, una regală de fală ca o goană nebună
Numai pun geană pe geană diseară, spiritul meu și tot ce emană
E ca o noapte cu luna plină și clar
O mașină nervoasă și cade bară la bară
Bară bară pentru o vară chioară, dau la gioale cioara doare
Cioditori înfloritori vin la microfon și pentru tricolor
Se aud sirene sirete, mai multe, mai mulți se uită mamuții
Nu mă cunoști dar mulți sunt curioși ce entități mai mari decât munții man
Mulțimea o iau o despic ca un cuțitar lexical sunt legendar sunt informat
Te șifonăm dacă ești șifonar, geci de piele direct pe piele, mișcă-te repede rappare
Toți vor să ajungă stele totuși respectă etapele
Banii pe piesă pe bandă rulantă, pactu’ să bag până-n patu’ de moarte sau partea cealaltă
Parcă aș știi ce mă așteaptă dar timpu’ urmează logica stării de spirit, te uți ca vițelu’ la poartă
N-o să mai tac niciodată am jurat că o s-o fac încă o dată în timp
Tensiunea creată, toată frica și panica rămâne dragostea care-i ca o stea și care luminează
Toată viața mea
Dragostea care-i ca o stea care luminează toată viața mea
Sensul versurilor
Piesa reflectă asupra problemelor societății românești, a pierderii valorilor și a luptei pentru a găsi iubire și speranță într-un mediu dificil. Artiștii își exprimă dezamăgirea față de materialism și superficialitate, dar și dorința de a schimba ceva.