Și-ai plecat de mult,
Acum stau la telefon și te ascult,
Până te întorci,
Tot ce-mi rămâne de făcut
Este să cânt!
Și-ai plecat de mult,
Stau la telefon și te ascult…
Familii plecate pentru-o viață mai bună,
Vad banii pe card doar o dată pe lună.
Acasă-i o bunică și-o prințesă,
Are vreo 7 ani, știe că tre’ s-o
Crească cât de bine poate ea,
Dar e ok pentru că baba
Știe cum stă treaba.
O bătrânică rațională, fostă profesoară,
O pregătește p-asta mică pentru școală.
Doru-i noru care stă deasupra casei lor,
Doru le ține lipite de telefon.
Telefonu’ sună, număr internațional,
Săptămâna o să meargă extraordinar.
Multe sate goale,
Fenomenul București-
Sunt multe coate goale
Și-au plecat să nu ajungă cerșetori.
Acum primesc puțină dragoste
Prin receptor!
Până te întorci…
Și-ai plecat de mult,
Acum stau la telefon și te ascult,
Până te întorci,
Tot ce-mi rămâne de făcut
Este să cânt!
Mama a plecat, tata a plecat,
S-a-ntâmplat când eram a 3-a,
Acum ne vedem cam câte-o săptămână la 3 ani,
Șapte zile la 3 ani…
Două săptămânii la 6,
Să facem casa oare mai există șanse?
Bunicu’, care a murit cu
Doi ani înainte,
Odihnească-se în pace,
Bunica, e doar o extensie,
Ne descurcăm din alocație și pensie,
Apelăm la câte o subvenție,
Ocazional primim câte-o atenție.
Am fost băiat cuminte, am stat la lecție,
Pentru că nu am vrut să ajung în detenție.
Înțeleg de ce au plecat,
Dar ceva în mine
A rămas nerezolvat.
Și-ai plecat de mult,
Stau la telefon și te ascult,
Până te întorci,
Tot ce-mi rămâne de făcut
Este să cânt!
Sensul versurilor
Piesa descrie sentimentele de dor și tristețe cauzate de migrația părinților și a altor membri ai familiei. Copiii rămași acasă sunt crescuți de bunici și resimt lipsa afecțiunii părintești, încercând să se descurce cu resursele limitate.