Și iată că suntem la final de emisiune, oameni buni
E târziu, plouă afară și nu prea avem unde să ieșim
Să aveți un weekend plăcut
Noapte bună, papa!
Noaptea se lasă în camera ta
Ma duce departe către alt oraș
Îmi înțeapă-ncet pielea, mi-ascunde tăcerea
Se strecoară sub ea.
? tale,?
Apa se scurge de pe oceane
Încet spre un umăr ce refuză să țină
Ziua de mâine ce așteaptă să vină.
Dar nu are rost să te mai aștepți
Dar nu are rost să te mai întrebi
Dar nu mai are rost printre cearșafuri să te pierzi
Din pat la telefon să te grăbești.
Noaptea se lasă pe strada ta
Și mă cuprinde cu lumina din ea
Vara îți zgârie fereastra cu flori
Dar eu sunt și fum, sunt și scrum, sunt și nori
Deasupra ta.
Dar nu are rost să te mai aștepți
Dar nu are rost să te mai întrebi
Dar nu mai are rost printre cearșafuri să te pierzi
Din pat la telefon să te grăbești
Sensul versurilor
Piesa exprimă un sentiment de melancolie și dezamăgire. Naratorul reflectă asupra inutilității așteptării și a pierderii în gânduri, în timp ce noaptea aduce cu ea o senzație de izolare și introspecție.