Ascultă… liniștea…
Cheloo:
Vreau să beau când mi-e sete,
Nu când îmi dai tu,
Și nu accept vreodată un nu, ca fiind nu,
Eu apar chiar când aprinzi jointu’ stresat,
Și-l împărțim cu voia mea pentru că tre’ fumat,
Vreau să îi bat pe toți de pe lista mea neagră,
Să mă răzbun ca să rămân cu mintea întreagă,
Noi bărbații visăm bătăi, femei și mașini,
Și în general suntem neandertali fără rușini,
Nu mă întreba ce nu știu când mă aflu în treaba,
Că n-am atitudinea modernă de p**a bleagă,
Cum am ajuns noi să fim prostiti de papagali,
Și cine dracu vrea ca oamenii să fie egali,
Dacă Dumnezeu e răspunsu’ am greșit întrebările,
Și iată reapar iar și iar frustrările,
Viața a încetat să promită ce n-am luat încă,
Trecutul tăcut mă deranjează ca o rană adâncă.
Refren:
Unde se termină visele, moartea respiră,
Doar Luna și urletul de lup mă inspiră,
Trăiește-ți visul, dacă n-ai curaj să trăiești,
Ca un copil bătrân dependent de povești.
Cheloo:
Stinge lumina, închide ochii și ascultă,
Când vocile tac, vorbește-ți în cap și uită,
Noaptea e un sfetnic bun când vorbești cu pereții,
După o zi în care ai stat și ai băut rău cu băieții,
E o comedie rece, râde cine e în stare,
Și cine te arde, evident e cel care râde mai tare.
Ne facem de lucru când n-avem ce face,
Și nu vrem să facem în viață decât ce ne place,
Îmi pasă ce crede lumea când rămân blocat în WC-u,
În rest e foarte important doar ce cred eu.
Nu vă f***i cu maimuțoi că faceți bastarzi nasoi,
Și n-o să muncească în veci, cot la cot cu noi.
Nația asta are o pasiune pentru trădare,
Sau e rezultatul comunismului, nu-i vară la mare,
Când cuvintele tac, ascultă atent,
Pentru că ura rămâne cel mai sincer sentiment până-n prezent..
Refren X 2:
Unde se termină visele, moartea respiră,
Doar Luna și urletul de lup mă inspiră,
Trăiește-ți visul, dacă n-ai curaj să trăiești,
Ca un copil bătrân dependent de povești.
O să fie ok…
Sensul versurilor
Piesa explorează limitele viselor și confruntarea cu realitatea dură. Vorbește despre frustrările vieții, trădare și căutarea unui sens într-o lume adesea dezamăgitoare, unde ura pare a fi singurul sentiment sincer.