Haide, adu-ți aminte, haide
Puțin din toate, toate trec și acum nu se mai poate
Poate peste noapte n-o să plece sentimentele toate
Din toate câte s-au adunat în spate, haide
Gândește puțin, că mă știi de unde vin
Că m-ai ținut pe spini și-am învățat să suspin
Uite, pixu’ nu mai scrie, îmi dictează starea
Adu-ți aminte cum mă priveai, cum șoptea marea
Adu-ți aminte de noi și plângi, deși nu-mi place,
Da’ poate numai așa faci mai ușoare toate. Și
Poate ai să mă simți din nou în pat la noapte
Poate ne bazăm pe fapte nu pe șoapte
Poate că e mai bine cine știe când și unde ne
Vom vedea și poate vor trece sute de
Zile, ce contează, uși închise, noi
Avem cheia, nu știu dacă-i prins ideea.. haha
Am atâtea de spus, dar parcă pleacă muzele
Că se duc și nu mai vin ca-n visele mele
Și cunosc toate aleele ca toate fetele,
Ce-au trecut prin patul meu, da’ a rămas peretele
E gol..
La fel ca locul lăsat pe covor și pașii tăi parcă mă dor
Aud un scâncet și mor, încet,
Încet, încet mă duc și plec, mă simt defect
M-am săturat să aștept
Să te întorci la mine înapoi
Ai zis că dacă plouă stăm în ploaie amândoi
Ai spus că o să facem unu din doi, ceva să avem doar noi
Și dacă eram plini de dragoste, acum suntem goi
Și da, uite-mi pasă!
Sensul versurilor
Piesa exprimă regretul și durerea după o despărțire. Naratorul își amintește de momentele frumoase petrecute împreună și își exprimă dezamăgirea față de situația actuală, simțindu-se gol și defect.