[Versuri: Valentin Talpalaru]
Când ceasul timpului pare defect,
Mă mut cu tabietul la Select,
Pentru un ceai și o lectură din ziar,
Cu lingurița prin secundele de chihlimbar.
De undeva, de peste drum,
Ies umbrele ca dintr-un bar de fum
Și-n aerul amirosind a mosc,
Dau semne că mă știu și mă cunosc.
Și că ar trece drumul spre terasă,
Dacă le-ngădui camarazi la masă,
În seara asta caldă ca un pat
Și-mi spun că Bența face azi rabat.
Că totul se plătește doar în rime,
Ca-n cântecele menestrelilor, sublime,
Și c-a adus la mese să servească
Dulci nostalgii și nu o să lipsească
Tramvaiul lângă ziduri, răbdător,
Fără vatman și fără controlor,
În care veți urca la orice ceas,
Înspre Copou, precum spre Montparnasse,
Tramvaiul care a păstrat atent
Iubiri neîmplinite, de student.
Dau umbrele din cap a nostalgie
Și parcă cer un petic de hârtie,
Pe care să noteze pas cu pas,
Pe unde-au fost, pe unde au rămas
Și cum, după o viață de hai-hui,
Se odihnesc prin parcuri ca statui.
Sensul versurilor
Piesa evocă un sentiment de nostalgie și melancolie, reflectând asupra trecerii timpului și a amintirilor. Naratorul se refugiază într-un loc familiar, Select, unde își amintește de trecut și de iubirile neîmplinite.