N-ai mai venit, iubito. Nu-i nimic,
Ne vom vedea, probabil, altădată.
Ți s-a răcit cafeaua în ibric,
Iar sticla de pinot, netulburată,
În frapieră parcă a-nghețat
Și nu mai vrea rubinul să-și scânteie,
Mai tristă chiar decât un biet soldat,
Ce își așteaptă moartea în tranșee.
Vai, miezul nopții a trecut demult.
Demult cenușăresele-s acasă.
Doar glasul focului îl mai ascult
Și că nu vii, de-acum, nici nu-mi mai pasă.
N-ai mai venit, copilă, n-ai venit.
În poarta clipei doar tăcerea bate;
O geană de lumină-n răsărit,
Îmi țese-o noapte de singurătate.
Pe masă, lumânările s-au stins;
În cinstea ta arseseră degeaba.
Știam că n-ai să vii și, înadins,
M-am înturnat la Beatles, Queen și Abba.
Uitat, adoarme focu-n șemineu
Și visele în suflet adormiră.
Noaptea s-a dus, n-ai mai venit, iar eu
Încă mai vindec rănile din liră.
N-ai mai venit, iubito. Nu-i nimic,
Ne vom vedea, probabil, altădată.
Sensul versurilor
Piesa exprimă sentimentul de dezamăgire și singurătate al naratorului, cauzat de absența persoanei iubite. El își petrece noaptea așteptând, dar în cele din urmă acceptă că nu va veni, refugiindu-se în amintiri și muzică.