Să nu mă judeci, cum fac alții, tu,
Și dacă poți cumva, chiar ține-mi parte!
Sunt un străin plecat demult, departe,
Un fel de întâmplare déjà-vu.
Mulți vor vorbi de mine doar nevrute,
Ca de un rău, ce numai rău le-a dat.
Tu spune-le că nu-i adevărat,
Că te-am iubit în multe vieți trecute.
Refren: Și nu-i lăsa să spună tuturor
Că am călcat cu ghetele cu ținte
Pe inimă, pe suflet, pe cuvinte;
Eu te-am iubit adânc, dar trecător.
Aș vrea să le mai spui că n-am fost laș
Și am avut curaj să fiu cu tine,
Dar zilele de vară-au fost puține
Și m-am oprit când mai aveam doi pași.
Aș vrea să nu le spui, de fapt, nimic.
Tu crede-mă că mă urăsc de-o vreme
Și nu de judecata lor am a mă teme,
Ci doar de-ntregul ce-am știut să-l stric.
Refren: …
Sensul versurilor
Piesa exprimă regretul față de o iubire trecută și teama de judecata celorlalți. Naratorul cere persoanei iubite să-l apere de acuzații și să-și amintească de momentele frumoase, recunoscând totodată că el însuși se condamnă pentru finalul relației.