S-au dezbrăcat miresele de rochii,
Acoperind caișii din livezi
Și nu li se mai văd de sub zăpezi
Nici buzele, nici crengile, nici ochii.
Sub fulgii albi și migălos ciopliți,
E liniște ca de-nceput de lume;
Pe-aripi de sturz lumina lasă urme
Și pași de inorogi îndrăgostiți.
Ref. : Zăpada, ca o pasăre nătângă,
Adoarme ostenită de mult zbor,
Ca niște lacrimi strânse într-un nor
Și date unui înger să le plângă. [Bis.
Stau florile de gheață pe ferești
Ca niște lupi pândind lumina sură,
Mi-a înghețat sărutul tău pe gură
Și-a nins, iubito, alb, ca în povești.
A nins pe lumea noastră și pe tâmplă,
Cu fulgi bătrâni, rotunzi și așezați,
Pe pașii noștri parcă speriați
De dragostea ce astăzi ni se-ntâmplă.
Ref. :….. [bis
Sensul versurilor
Piesa descrie un peisaj hibernal idilic, dar și sentimente de nostalgie și dragoste înghețată. Ninsoarea acoperă totul, transformând lumea într-un tărâm de basm, dar și amintind de efemeritatea momentelor.