Atunci când totul se-ntâmpla firesc,
Ne-mpotriveam ca soarele şi luna
Şi-abia acum încep să te iubesc,
Când simt că te-am pierdut pe totdeauna.
Deodată apa lumii te-a-nghiţit,
Deodată am rămas rănit de crivăţ,
Gesticulând spre minus infinit
Şi construind delicte împotrivă-ţi.
Ref. : Rănit la piept de crivaţul câinesc
Ce-mi bandajează rănile cu luna,
Abia acum încep să te iubesc,
Când simt că te-am pierdut pe totdeauna. [bis]
Deodată, ce spun eu şi ce spui tu
Sunt două îngheţate limbi străine
Şi la hotarul dintre da şi nu,
Un martor mut mi-ar tot vorbi de tine.
Şi rănile mereu mă vor durea,
Slăvind întâmpinarea ta târzie,
Şi-abia acum îti spun ‘iubita mea’,
Când nici nu-ţi stiu adresa spre a-ţi scrie.
Ref. :….. [bis]
Sensul versurilor
Piesa exprimă regretul profund al naratorului pentru pierderea unei iubiri. El realizează valoarea persoanei iubite abia după ce o pierde, fiind copleșit de sentimente de vinovăție și dor.