Știu cât îți e de greu
Să împarți lumea ta în două
Într-una tu să stai
În alta mie să mi-o dai.
Dar ce risipă ar fi
Doar cu mine de-oi trăi
Trist te-ai însingura și nu ar fi asta viața ta
Și atunci îți spun iubite să rămâi în lumea ta
Eu am să mă întorc la ceea ce am fost
Și o să rămână din povestea asta, resemnarea
O să rămână poate și acest cântec fără rost.
Și atunci îți spun iubite să rămâi în lumea ta
Eu am să mă întorc la ceea ce am fost..
Și o să rămână din povestea asta, resemnarea
O să rămână poate și acest cântec fără rost.
Azi știu că doar drumul e cel ce contează
Și simt cum în mine un cântec vibrează
Și nu-i un cântec fără rost
Atâta timp cât știi să iei frumosul
Din ce a fost.
Sensul versurilor
Piesa descrie o despărțire matură, în care naratorul acceptă că partenerul trebuie să rămână în lumea sa. Există un sentiment de resemnare, dar și o înțelegere a faptului că experiența, chiar și dureroasă, poate avea o valoare.