Trag aer în piept
Ma îndepărtez încet
Mă îndrept către străzi cu soare
Știu că nu e drept
Dar mă-ndepărtez încet
Nu mai pot să te iert căci mă doare.
Trag aer în piept
Ma îndepărtez încet
Mă îndrept către străzi cu soare
Știu că nu e drept
Dar mă-ndepărtez încet
Nu mai pot să te iert căci mă doare…
Noaptea mă topește
Încet alunec spre ea
Simt doar un val de lacrimi
Ce spală fața mea
Te văd dar nu ne ajungem
Doar noaptea în vis
Ai cheia ce deschide
Un suflet închis.
Trag aer în piept
Ma îndepărtez încet
Mă îndrept către străzi cu soare
Știu că nu e drept
Dar mă-ndepărtez încet
Nu mai pot să te iert căci mă doare.
Amintirile se sting ușor
Recunosc că-mi va fi dor
Trag aer în piept
Ma îndepărtez încet
Nu mai pot să te iert
Căci mă doare..
Ca soarele și luna
Noi nu ne întâlnim
Aș vrea măcar o dată
Noi doi să strălucim
Te văd dar nu ne ajungem
Doar noaptea în vis
Ai cheia ce deschide
Un suflet închis.
Trag aer în piept
Ma îndepărtez încet
Mă îndrept către străzi cu soare
Știu că nu e drept
Dar mă-ndepărtez încet
Nu mai pot să te iert căci mă doare.
Amintirile se sting ușor
Recunosc că-mi va fi dor
Trag aer în piept
Ma îndepărtez încet
Nu mai pot să te iert
Căci mă doare..
Trag aer în piept…
Trag aer în piept..
Sensul versurilor
Piesa exprimă durerea unei despărțiri și incapacitatea de a ierta. Naratorul se îndepărtează încet, conștient de durerea provocată, dar incapabil să schimbe situația. Amintirile se estompează, dar dorul persistă, iar speranța unei reconcilieri este minimă.