Am început să aruncăm valori morale
Să lăsăm orice obstacol să ne stea în cale,
Hai să încercăm să gândim în afara cutiei
Să păstrăm legile firii
Să dăm frâu liber gândirii,
Un orb te poate duce în locuri de neimaginat,
Poți conduce o mașină asamblată de un imobilizat
Deci viața ta depinde de un om handicapat,
Ai realizat.. realizează că ai evoluat
Că nu mai ești la stadiul de om de cromagnon
Privește omul de lângă tine precum același om
Ce-și trăiește viața fără o mână sau un picior
Ce-și întreține familia umil din cărucior
Dar nu.. tu continuă să disprețuiești, să renegi
Oameni ca și tine ce respectă aceleași legi
Mergi pe culoarul tău, ei își urmează calea
Și într-un final îți vor arăta ce-nseamnă cu adevărat mișcarea.
Cum poți să renegi oameni ce au fost mai puțin norocoși ca tine
Sunt oameni normali cu care soarta a fost nemiloasă
Cunosc invalizi ce au realizat mult mai multe decât oameni perfect sănătoși
Ce-și întrețin familia dintr-un stadiu umil și totuși..
O fac mai mult decât onorabil
Acum ce părere ai, chiar crezi că ești în măsură să judeci?
Mai gândește-te..
Vrei să faci rău celor din jur, vrei să te răzbuni
Vrei să dezlănțui răul pe care în tine demult îl aduni
Vrei să-i faci să regrete, să creadă că nu te-au meritat
Vrei să le dai o lecție, să vadă că nu-i de jucat
Mergi până la capăt sau speri într-un final să fii salvat
Durerea e prea mare, pare imposibil de suportat
Dacă crezi că asta e ultima soluție, te-nșeli
Mort nu ai cum să-ntrebi, nu ai cum să-nveți din greșeli
Nu fiți răi, oameni buni, oricine are mult de pierdut
Mă sperii când trece o salvare, mă tem să nu fie în ea vreun cunoscut
Depinde cum vezi viața, din inocența unui copil
Sau din singurătatea și răceala unui azil
În trenul vieții până la capăt de unde ai căutat iubire
Nu mai ai pentru ai ce să trăiești, nu ai să le simți în neștire
Nu renunța la darul de a trăi când prea tare o să te doară
Însă cu toții suntem sătui de morală.
Multor oameni le-au trecut prin gând să se sinucidă
Nu s-au gândit ce lasă în urma lor
Li s-a părut justificat să-și ia viața
Te rog.. te implor.. mai gândește-te
Poate peste ceva timp nu ai să mai faci același gest
Sunt sigur că ai să găsești lucruri pentru care merita să trăiești.
Nu-ți bate joc de viața ta, destul își bate ea de toți
Ce e interzis e atractiv, dar lasă în urmă oameni morți
Nu mai tu poți pune în practică ce socoti, că mintea nu are porți
Deci învață să te comporți cu toți
Dar cel mai important cu tine
Se scad zile cu bile, cu prafuri sau pastile
Dictează-ți singur soarta, pune totul sub lentile
Niciodată împins de la spate ca scaunu’ cu rotile
Deci înțeapă-te singur, că nu trebuie să te-nțepi
Conștientizând sfârșitu’ o să refuzi să-ncepi
Ai mii de exemple în față de oameni privați de viață
Cu ace în vene sfârșește și trece ca fanta cu gheață
Ca în ultima instanță să nu o arzi în ambulanță
Alimentat doar de speranță, de rațiune importantă
Învață din exemple când experiența-i fatală
Însă cu toții suntem sătui de morală
Bah, tu chiar ești nebun??
Cum să-ți faci singur rău??
Poate că-i tare la început dar.. merita??
Nu știu da.. tu îți iubești părinții??
Poți să-i vezi suferind din cauza ta
Și până la urmă pentru ce??
Mai bine bea sau ia-ți o femeie
Nu zic că-i la modă sau.. că suntem în hip-hop da e VIAȚA TA!!!
Sensul versurilor
Piesa abordează teme profunde legate de viață, suferință și alegerile pe care le facem. Îndeamnă la reflecție asupra valorilor morale, a perspectivei asupra vieții și a importanței de a nu renunța în fața greutăților, subliniind consecințele alegerilor negative și impactul asupra celor dragi.