Ceilalti feat Ida – Imnul României Mute

IDA:
Mai bădiță de demult, de ce ești așa cărunt?
M-o îmbătrânit, măndră, dorul, suspinatul și nesomnul;
Și m-o îmbătrânit, măndruța, dorul de-a ta guriță.
Mă trezeam, nu te găseam, la perete mă-ntorceam,
Ochii-n lacrimi îi umpleam, Doamne, la ce mai trăiam?.

CretZu:
Române, îți scriu aceste versuri, nu ca să-ți zic cum e mai bine,
Ci ca, din păcate, tre’ să conviețuim cu tine.
Deși conceptul de societate în forma ei actuală,
Ți-ar putea crea iluzia că ai liber la răscoală.
Cei cu ochelari de cal, chiar dacă-s raperi sau ce-o mai fi,
Tre’ să înțeleagă exact ce înseamnă anul 2000.
Că-i păcat să rămâi prost, nu că-ți explic cum e,
Dar la o aruncătură de „Goagal” găsești orice.
Mă aștept la ăia ce-or să ne schimbe viitorul,
Să înceapă prin a stinge și a arunca televizorul.
Eu n-am nimic cu nimeni care n-are nimic cu mine,
Dar oriunde unde mă uit, țigani și emisiuni cretine.
Revistele pentru femei le bagă-n cap de mici că nu-s frumoase,
Că tre’ să-și ia mai multe farduri și să nu spele vase.
Pagina 5 tre’ să se umple și ea cu ceva,
După ce-și dau seama că iubirea nu-i așa cum se vorbea.
Eu înțeleg arta la modul ușor,
La modul „asta nu e artă, e o poză cu tine în c***’ gol”.
E ușor să prelucrezi clișee, să crezi că ești special,
Să-ți pui la status că „Azi nu”, dar azi te-ai trezit la 6 iar.
Pune-ți o poză cu Țuțea la avatar.
Salariul băgat tot în supermarket, în mănânci și bei,
Oricât ar fi de ieftin, nu-ți trebuie 5 baxuri de ulei.
Că e amuzant să o denumești economie,
Când tot ce facem este să cumpărăm, să consumăm în prostie.
Și dacă-n fața altarului te-ai hotărât să spui „DA!”,
Respectă-ți nevasta, nu mai fi țăran cu ea!
Trateaz-o și iubește-o ca pe mama ta!
Nu mai turna sute de plozi numai pentru că-i simplu,
Chiar dacă și copiii străzii se obișnuiesc cu timpul.
Să nu-l mai invidiezi pe unul care a furat de mic,
Că, de fapt, tot ce are nu-i folosește la nimic!
Poate un moment cu tine, cu Dumnezeu, e de bun augur…
Nu preoți ce predică smerenie îmbrăcați în aur.
Din cutia milei bani către cei cu nevoi multe,
Că și fără cruci imense, Domnu’ stă să te asculte.
Din ce ne înconjoară, să luăm doar ce-i bun,
Să nu mai ciopârțim natura ca să fim cool, de Crăciun.
„Măcar un brad într-o viață”, cum zicea proverbu’ bine;
Să ne întrebăm de ce prin foc se spune că sfârșitu’ vine.
Ura pentru cel care-i altfel decât noi
Să se schimbe în respect, c-o putem duce bine amândoi!
Pace-n război, acolo unde nu e treaba noastră,
Avem nevoie de armonie, aduceți militarii acasă!
Tu, care te scalzi în bani și nu ți-e frică de mâine,
Vezi că ai lângă tine un frate care n-are o pâine!
Că-i de la obraz să nu-i sfidezi cu luxul lăsat să se vadă,
Doar că ai avut norocu’ să nu te naști pe stradă.
Închei această relatare, sperând că într-un final,
Române, o să iei aminte la imnul național!.

IDA:
Mai bădiță de demult, noi am făcut jurământ.
Am jurat pe cer și lună c-om trăi, bade, împreună,
Dar noi, bade, ne-am certat, jurământul l-am călcat,
Ne-am dus pe drumuri pierdute, dorul inima ne-o rupe..
C-așa-i dragostea dintâi: se culcă sub căpătâi.
Tragi la cap, tragi la picioare, inimuța tot te doare,
Nu de frig și nu cald, după sufletul cel drag!