Pot să spun c-am unit două lumi paralele
În care dragostea învinge fără durere
Și atunci din „eu” am devenit „noi”
O lume în care oamenii se grupează din doi în doi
Mă străduiesc să te privesc cum te-aș vedea prima oară
Încercând să descopăr o subtilă viață reală
Locul meu nu e între oameni, ci lângă tine
Sperând c-am fost mai mult decât călcâiul lui Ahile
Am încercat să te iubesc ezoteric ca un mason
Doar tu îmi faci celulele să vibreze la unison
Să trăim pe portativ ca într-o armonie de Mozart
Să fim uniți dar totuși separați de un e-card
Să lăsăm să învingă lumina ca-n solstițiul de vară
Să pornim o revoluție să scoatem oamenii în stradă
Am fost orbiți, am fost pătrunși de un mister omenesc
Am să las liniștea să-ți șoptească „te iubesc!”
Coboară cerul pe pământ
Când cânt cad flori visând la vânt
Ce te aduce pe brațe de nori
Zbori prin sentimente, nu vreau să te opresc
Doresc să-ți spună liniștea „te iubesc!”
E greu să mai iubești, în doi să mai vezi viitorul
După ce ai fost mințit și ți s-a dat cu piciorul
Dar în vâltoarea vieții, simți nevoia unui reper
Care să te facă să-ți simți inima mare cât Jupiter
Să iubești, să dăruiești, să fii iubit, să nu fii luat de fraier
Judecat greșit, căci și un om lefter poate iubi sincer
Când ești tânăr și iubești te crezi nemuritor
Uneori e bine să fii cu capul în nori ca un aviator
Deși să te îndrăgostești pare a fi un noroc chior
Tu ești muza mea iar restul lumii-ți e decor
Înțelege-mă, urăsc relația tipică
Căci flacăra pasiunii nu-i ca flacăra olimpică
Învăț să te iubesc când sunt lipsit de tact
Sau când înghețăm împreună pe o bancă în parc
Singur lumea asta pare o cușcă cu lei
Deși dragostea-i oarbă, tu tot crești în ochii mei.
Coboară cerul pe pământ
Când cânt cad flori visând la vânt
Ce te aduce pe brațe de nori
Zbori prin sentimente, nu vreau să te opresc
Doresc să-ți spună liniștea „te iubesc!”
Îți mulțumesc că m-ai învățat să vreau să mă abțin
Să pun pe lucruri mărunte preț ca vânzătoarea din magazin
Străin cu mine să nu fiu, să știu să ascult
Să asmut dezamăgiri în sclipiri de vers mut
N-am scut, că n-am știut că silabele ard
Acum inima-mi bate mai tare decât un bodyguard
Hazard de sentimente, fente-n reacții lente
La impulsuri naturale eventual adiacente
Înțeleg că orice om privește dragostea-n felul său
Visez s-ajung să văd c-o privești în felul meu
Te iubesc și zbier, știi că-s nebun de fel
Știi că-s plin în inimă, gol în portofel
Abonat al adevărului și nu-i vorba de ziare
Chiar dacă te citesc la prima mișcare
Poți veni cu inspecție, am fluturași în stomac
Pot pleca întors pe dos invers ca un liliac – și tot nu tac
Că mă iubești și-ar fi păcat
Să nu-nțelegi că-s un copil ce tocmai s-a jucat
Sensul versurilor
Piesa explorează complexitatea iubirii, cu momente de vulnerabilitate și dorința de conexiune profundă. Vorbește despre acceptarea imperfecțiunilor și despre găsirea frumuseții în lucrurile mărunte, chiar și după dezamăgiri. Artistul își exprimă devotamentul și speranța într-o relație autentică, în ciuda obstacolelor.