Cedry2K feat Carbon – Introspecții (McShoky)

Tu ai jura că-s numa’ caterincă
Poate fiindcă pot rânji,
Deși tu deja m-ai luat deja drept țintă
E inutil să-ncerci să fii subtil în glume
Sau te iau 5 săptămâni în balon ca Jules Verne.
Și nu mi-am propus să dau afară din rap toți oagării
Cad numa-n paranoia c-am pe cap toți gaboorii.
Și nu vreau decât să scap de datorii
Dar oricât mă zbat, tot nu răzbat
Scap doar de calorii, de parcă mi-aș dori vreun Mertz bengos
Ma vezi nervos, e ca ca n-o dau de sus de la atâta mers pe jos
Neprietenos când tu mă calci de două ori
Pe același picior, în același troleu jegos
Cum adică deces serios? Ce? Tu știi vreun caz de deces vesel?
Mor încet în nopți lungi de depresii,
Am trip cu dracu, fac mii de reflecții
Tai firu-n patru vorbind cu pereții
Ca un nenorocit de psihiatru pierdut în introspecții
Și-acum sunt atât de rupt că nu mai am încredere
în propriile-mi percepții. Atâtea decepții
că nu mai pot să am încredere în propriile-mi concepții
E cât de poate de deprimant să ataci la baionetă
Pe acest imens teren minat
Dar totodată până voi fi exterminat de.. lor
Tre’ să rămân mereu determinat să fac schimbări
E prea devreme să fie prea târziu,
Gândesc că tre’ să fiu sincer altfel mă îngrop singur de viu.
Îmi desenez un curcubeu când totu’-n jur e cenușiu
Ca poate, mă trezesc cu el pe cer și știu că-i Prea devreme să fie prea târziu,
E replica pe care-o scriu când nu mai știu ce vreau să fiu,
Când nu mai sper și n-am cuvinte să descriu
Știu, e prea devreme să fie prea târziu.
Stau pe-o bancă într-un parc, sunt liniștit.
Ascult un beat – remediul potrivit în acest mediu otrăvit
De mocani inculti, demnitari corupți, boschetari desculți,
E vital să înveți să lupți, moral să încerci să te educi
Esențial să învârți ceva, să te descurci
Că deja treaba se-mpute de mult, am învățat să renunț,
Să stau închis în cutii făcute, să ai vederi înguste,
Evadez la munte, natura verde, ochi deschis în frunte.
Vad multe, constat că e greu să rămân integru
Pe aici unde toți „face” reguli, că așa înțeleg ei verbu’
Îngropați în jeg ca „rebu”, limitați de bariere ca Vergu’
Ce fac ratați să creadă că au un destin celebru.
Eu țin un festin funebru, cu vin și japoneze,
Combin olandeze, dacă n-am, am frați care să conlucreze.
Am debit mare și flux, dar nu mă las dus de curent
Pe nisipuri mișcătoare cu lux, vreau bani pentru un trai decent
Căci timpul mi-a arătat că trebuie să fiu tot mai simplu.
Tot mai sigur de valori certe, decât aurul și argintul.
Tu poți să mori prost, eu încerc să învăț din mers.
Poate viața nu are rost, dar ce frumos să îi dai un sens.
E prea devreme să fie prea târziu,
Gândesc că tre’ să fiu sincer altfel mă îngrop singur de viu.
Îmi desenez un curcubeu când totu’-n jur e cenușiu
Ca poate, mă trezesc cu el pe cer și știu că-i Prea devreme să fie prea târziu,
E replica pe care-o scriu când nu mai știu ce vreau să fiu,
Când nu mai sper și n-am cuvinte să descriu
Știu, e prea devreme să fie prea târziu.
(Mc. Shoky, Craiova)