Cedry2K – Alchimia Luminii

Ar trebui să ne lăsăm ghidați de torțe, că-s multe,
Dar lumina n-are forță, că-i de la forțe oculte,
Așa că bâjbâim în beznă, căutând scânteia
Da’ ochii sufletului rămân închiși, reține ideea
Că sistemu-i carnivor, se pregătește să te consume
Doar că regimu-i vegan, tre’ să fiarbă legume
Și, victimelor le arde doar de joacă, de glume,
Parcă vor doar să petreacă. Mă seacă, pe bune,
Cum se ceartă pe sume, lăsând demoni în costume
Să-i îndrume-n rațiune spre genune, să-i îngâne-n,
Ritualuri păgâne și-alte cutume nebune
Ce iau oameni din cătune și din suflete rugăciune.
Li se spune să măsoare lumina-n wați și lumeni,
Da’ orice nu-i lumină divină e mare înșelăciune.
Îți insuflă frica de lume
Ca un șarpe ce-ți pune presiune pe carotidă special ca să te sugrume.
Prezentu-i inestimabil, stimabile, atâta că viitorul a veni insesizabil și inevitabil,
Toți simțim schimbarea, însă nimeni n-o susține
Fiindcă teama-i chiar mai mare decât pericolul în sine.
Vărsai lacrimi odată,
Păcat de haina-ți imaculată
Ce-acuma-i ca de sânge pătată
Cu mândria ce i-a făcut și pe îngeri să cadă
Și-i împiedică și pe oameni să mai urce spre Tată.
[REFREN]
Poți să-ncalci legile sau poți fenta procedura,
Dar nu strica natura și nu denatura învățătura
Și tâlcuirile celor care chiar trăit Scriptura,
Înfruntând cu tot ura, împrumutându-ne căldura
Inimilor înțelepte ca să ne deștepte.
Ne-arată căi drepte, ne-arată noi trepte.
Ține de noi, prieteni, să facem alegeri corecte
În Babelul cu șapte miliarde de dialecte.
Și-ar trebui să ne lăsăm ghidați de sfinții părinți
Dar ne mințim ipocriți, de-aia ne simțim istoviți,
Și loviți, și răniți, și goliți, și goniți,
De-atâta slavă deșartă și dragoste de-arginți.
Lene-n vene-n gene, temeri moderne de semeni, probleme,
Vedem semne dar pesemne vrei să credem că-i devreme.
Și, renunțăm la cruce
Și, ne-ndopăm cu rânced
Și, ne-adăpăm cu sânge
Și, ne-mărâm cu dulce.
Da’, pentru mine-n sfârșit, e clar ca lacrima,
Că nu-i luminat un suflet care păstrează patima.
Păstrează datina că face mai mult ca platina
Păstrează esența sau degeaba pui cratima.
Cu ochii vezi aurul,
Cu inima vezi cuvântul lui Dumnezeu egalând cu zero tot tezaurul
A cărui strălucire îți ia vederea ca lui Saul,
Închizându-te într-un labirint ca Minotaurul.
Înțelegi, omule bun? Ești mic și trecător
Sărmana efemeridă amintește-ți c-o să mori.
Fără slavă sau glorie, că nu-ți aparțin ție,
Așa că lasă-le-nainte de-a pleca spre-mpărăție.
C-adevărata bogăție-e imposibil de exprimat de scriitori,
Imposibil de estimat de cercetători.
De-aia vezi realitatea din mediul înconjurător,
Dar simți că în spatele ei se ascunde un alt adevăr
Și..
[REFREN]
Poți să-ncalci legile sau poți fenta procedura,
Dar nu strica natura și nu denatura învățătura
Și tâlcuirile celor care chiar trăit Scriptura,
Înfruntând cu tot ura, împrumutându-ne căldura
Inimilor înțelepte ca să ne deștepte.
Ne-arată căi drepte, ne-arată noi trepte.
Ține de noi, prieteni, să facem alegeri corecte
În Babelul cu șapte miliarde de dialecte.