Cds – Un Simplu Cerșetor

Îl vedeai dimineața cum cerșea cu șapca-n mână
Și cum lumea nu-l ajuta, ba din contra îl înjura
Îl vedeai iarna cum dormea înghețat de frig
Între două blocuri și-n cartoane învelit
Prea multă nedreptate și prea multă nepăsare
Era băiat de străzi, da’ ce vină avea oare?
Lumea nu-l cunoaște, nu știe trecutul lui
Îl judecau după haine și după starea lui.
Avea vreo 13 ani sau poate un pic mai mare
Mergea încă la școală și avea note grozave
Stătea într-un bloc la ieșire din oraș
Cu doi părinți bețivi și un frate pușcăriaș
O situație nasoală, n-aveau banii destui
De curent, nici de apă, nici de haine noi
Da’ mergeau mai departe, treceau zi cu zi
Mai răbdau foamea când n-aveau ce găti
Într-o zi normală, se întorcea de la școală
Da’ să vezi surpriza, a găsit casa goală
Și-au venit vecinii și l-au anunțat
Că-a venit poliția și le-a spus ce s-a întâmplat
Că era o curbă mare, da’ el n-a frânat
Au ieșit de pe șosea și s-au dat peste cap
Toți trei deodată pe loc au murit
Și-a rămas singur pe lume, că ai lui l-au părăsit
Cui îi pasă de el, ce ajutor social?
Nici măcar o bunică să-l ia la ea
A rămas pe străzi, cerșește pentru pâine
Fură ca să mănânce și noaptea se ascunde
Dar cine știe asta, cine bagă de seamă
Că moare de frig în plină iarnă?
Lumea îl vede, da’ trece, îl ocolește
Pentru că are haine rupte și mereu cerșește.
Îl vedeai dimineața cum cerșea cu șapca-n mână
Și cum lumea nu-l ajuta, ba din contra îl înjura
Îl vedeai iarna cum dormea înghețat de frig
Între două blocuri și-n cartoane învelit
Prea multă nedreptate și prea multă nepăsare
Era băiat de străzi, da’ ce vină avea oare?
Lumea nu-l cunoaște, nu știe trecutul lui
Îl judecau după haine și după starea lui.
Îi e dor de o casă, de o mamă și un tată
Da’ știe că nu poate să-i mai vadă vreodată
Foști prieteni de la școală acum nu-i mai vorbesc
Ba din contra râd de el și-l necăjesc
Mănâncă ce apucă și seara de seară
Se strânge între cartoane că e frig afară
Dimineața, primul lucru, face rost de mâncare
Da’ mai rar găsește și moare de foame
Și-așa zi de zi, cât poate să o mai țină?
N-are nici o speranță, nici o rază de lumină
Nu știu ce așteaptă, ce crede că o să vină
Da’ cine îl ajută, statul nu face nimic
Să-i găsească un adăpost, să fie îngrijit
Nimănui nu-i pasă, e încă unu-n plus
Printre ceilalți de pe stradă care-au ajuns
Să cerșească pentru pâine, să apuce ziua de mâine
Ce îngheață de frig, că nu mai au nici haine
Fără ghete în miez de iarnă sau poate chiar desculți
Îl vezi cum se plimbă de la colț la colț
Deja nu mai simte foamea, frigu’ nu mai zic
N-a mâncat de-un an de zile și era foarte slăbit
Vine noaptea și se bagă între cartoanele lui
Închide ochii și gândește la părinții lui
Noapte friguroasă, minus 30 de grade
A lăsat bietul băiat fără suflare
Dimineața l-au găsit mort de frig înghesuit
Cu două lacrimi înghețate pe obraji de copil.
Îl vedeai dimineața cum cerșea cu șapca-n mână
Și cum lumea nu-l ajuta, ba din contra îl înjura
Îl vedeai iarna cum dormea înghețat de frig
Între două blocuri și-n cartoane învelit
Prea multă nedreptate și prea multă nepăsare
Era băiat de străzi, da’ ce vină avea oare?
Lumea nu-l cunoaște, nu știe trecutul lui
Îl judecau după haine și după starea lui.
Foamea și înghețul l-au lăsat fără suflare
L-au găsit a doua zi mort între cartoane
E încă un caz în plus dintre cele o mie
De copii de pe stradă ce-au rămas fără familie