Eram într-o zi la un om, un roman
Ce auzise cum cânt din când în când
Și mă-ntreabă de ce e CDS, de ce critică de stradă
Dacă melodia ta n-are nicio treabă
Cu vreo critică de stradă
Am tăcut din gură..
Da zice așa..
Și când mă-ntreabă lumea ce e CDS le spun
că-i critică de stradă Da ei mă-ntreabă
care-i critica ce o fac
că melodiile mele nu par a fi hip hop
Că nu dau dovadă de o critică adevărată
Că strada e doar pentru cei ce stau pe stradă
Că dacă nu stai în cartier nu ai ce zice
nu critica strada dacă n-ai dovada trăită-n cartier
Da adevăru-i că la miile de melodii ascultate
Despre cartier și cele întâmplate prin spate pe la blocuri
știu deja fără a fi acolo cum merge treaba
Și-i treaba mea ce zic că știu
că dacă-i zice CDS nu înseamnă
că totul tre’ să meargă despre viața în cartier
sau chestii întâmplate-n el
Că văd și aud, melodii, videoclipuri
făcute-n cartier, povești adevărate
toate triste sau fericite poate
Inventate sau ascultate de la alții care le-au trăit
Și au mers mai departe
Bine recunosc, nu stau în cartier,
nici măcar în România nu mai sunt de câțiva ani și sper
să ajungă la mai bine țara
Că până atunci nu mă-ntorc să văd sărăcia și povara
pe fiecare om ce fuge după bani
de hoți nemernici și șarlatani
Și ce-asta înseamnă asta că nu pot să fac hip hop?
Și ce? Tot ce zic crezi nu-i adevărat?
Da’ ce e o lege de a sta în cartier
pentru a face rime și a scoate un mixtape?
Nu cred că e așa și tot ce zic e treaba mea
Și dacă-i CDS, CDS rămâne
Nu sunt din cartier da’ le zic pe bune.
E CDS
E CRITICĂ DE STRADĂ
LUMEA TRE’ SĂ VADĂ
CĂ NU TOTUL SE LEAGĂ
DOAR DE CARTIERE
ȘI VIAȚA DE STRADĂ
CDS E DOAR UN NUME
ȘI AȘA RĂMÂNE.
Lumea se întreabă de ce zic CDS
Dacă n-am versuri de stradă și povești de cartier
Da’ uite asta-s eu și-i rămâne CDS
Dacă așa i-am zis tot așa rămâne
Că eu ascult hip hop
Bug Mafia, Nane, mă uit și la Paraziții
ca să văd cum dau din cap
Mafiot nu sunt
Gangster nici pe-atât
Sunt un băiat simplu ce-a făcut ce-a putut
Faimă și succes cui nu i-ar plăcea?
Bani cu găleata cine nu ar vrea?
Da’ știu că nu-s pe acolo
nici măcar pe aproape
Dar am și eu dreptul
Și știu că am dreptate
Și-i zice CDS încă de la prima melodie
Cu Alex Nebunu cântam în sufragerie
În fine nu contează
Acum nu-s obligat
să am texte de stradă
Că așa nume mi-am dat
N-are nicio legătură, n-are nimic de-a face
numele pe care îl are și muzica ce o face
E ca și cum Bug Mafia ar fi mafioți
Și Paraziții ar fi și ei, microbi jegoși
Și după câte știu eu nu e așa
Deci poate fi CDS și să cânte altceva
Că n-am talent da-mi place
Și-așa nu mă plictisesc
Și poate ajung departe
Că e ceea ce-mi doresc
Și dacă totu-mi place nu mă voi lăsa
Dacă am timp și pot să spun ceva
Deci pentru a încheia asta e părerea mea
De ce-i zice CDS acum mă poți întreba
Sensul versurilor
Piesa explorează frustrarea artistului față de percepția publicului asupra numelui său de scenă (CDS - Critică de Stradă) și așteptările ca muzica lui să reflecte strict viața de cartier. El argumentează că poate face hip-hop autentic chiar dacă nu trăiește în cartier și că numele este doar un nume, nu o limitare a subiectelor abordate.