Azi am murit la răsărit
Și-acum văd clar unde-am greșit
Cât am mințit, timp irosit
Am plecat ca un nesimțit
Și-am renunțat la ce-am iubit
C-am fost călit de mic
Subit, rațiune tu m-ai grăbit
Când aveam sufletul rănit
Și-acum privesc înmărmurit
Sunt oful unui copac prăbușit
Nelinistit, delăsător, de fum orbit
Într-un mediu morbid recit
În timp ce prind sfârșitul în infinit
Nu mai simt, c-am fost rănit
De-un suflet bleg de copil, nefinisat de timp.
Și recunosc, nu mă cunosc
Că stau în cercuri cu drogați de când eram un mucos
Și-i dureros, și sângeros
Să știi cam tot pe de rost și să fii luat de prost.
Și-s furios, și-i de prisos
Că lumina o să moară într-un mediu-ntunecos
La ce folos, nu văd vre-un rost
Când alergăm ca tâmpiții după moarte ca la cros.
Eu eram eu, tu ai creat altul
Feriți-vă, plecați și pregătiți-mi iadul
Că-mi e de-ajuns, nu mă opun
Vă sunt dator c-o moarte, abia după aia mai sunt bun.
Că sunt rănit, și-am sufletul bucăți
Să mă prezint, de-un timp nu mai am nopți
Tu crezi că poți să furi de la hoți?
Să te văd ce faci cu mingea când tragi la ambele porți.
Când vezi tristețe, în orice peisaj
Transmit mesaj cu bruiaj ce te-aruncă în miraj
Nu mai fi laș, hai ieși din grajd
Mergi înainte ca drogații care uită de sevraj
Sensul versurilor
Piesa exprimă regretul și dezamăgirea față de o viață marcată de dependență și alegeri greșite. Naratorul reflectă asupra morții sale simbolice și a impactului negativ al anturajului său, simțindu-se rănit și pierdut.