Visez la chipul care
Iubeam rătăcitor.
Din zori și până-n zare
Trăiam intens amor.
La umbra ei mă-nclin
Acum că e departe.
Nu pot ca să-i fiu spin
Iubirilor din noapte.
Mă arde-n cuget gândul,
Și pot de-acum să mor.
Când știu că e ca vântul:
Întruna ară dor.
Mi-e scris poate în ceruri
S-alerg după o stea
Ce luminează locuri
Știute doar de ea.
Sensul versurilor
Piesa exprimă dorul profund și melancolia față de o iubire pierdută, idealizată ca o stea inaccesibilă. Naratorul se simte mistuit de amintirea acestei iubiri și acceptă ideea că va continua să o caute, chiar dacă este o căutare fără sfârșit.