Privirea-ți firavă, la primul alint
Mă-ndeamnă, mă-ncearcă, nu pot să o uit
Buzele tale la primul sărut, le simt acum plapând.
Sudoarea-ți pe frunte, începe să curgă
Genunchii tăi moi, vor să stea o secundă
Haina-ți cea albă, vrea să se ascundă
Privesc râzând, îmi rămâne în gând.
Ref: De ce, de ce, ai plecat fără un sărut de rămas bun (bis).
Nopțile târzii, devin acum pustii
Dorul m-apasă, nu pot sta în casă
Iarna-i trecută să vină căldura să îmi dezghețe sufletul (bis).
Ref: De ce, de ce, ne întâlnim acum doar noi, cei rămași în urma ta.
Ochii mărunți, îți devin acum sloi
Atingerea moale, o simt doar în doi
Mersul pe ‘ghimpi’ te aduce înapoi
Pe poteca ce ne întâlneam amândoi.
Ref: De ce, de ce, ai plecat fără un sărut de rămas bun… de ce, de ce, ne întâlnim acum doar noi cei rămași în urma ta.
Râzând te zăream, atunci când ne întâlneam
Cu zâmbetul larg, la fel ca un drac
Drac fără coarne, cu aripi de înger
Cu coada ce stă, sub paltonul, cel plânge
Pe scaunul ce ne-ascultă far’ un rânjet
La cafele nestinse, și vorbe nespuse.
Ref… /…
Sensul versurilor
Piesa exprimă durerea și regretul după o despărțire. Naratorul își amintește momentele frumoase petrecute alături de persoana iubită și se întreabă de ce a plecat fără un ultim sărut, lăsând în urmă doar amintiri și un sentiment profund de pierdere.