Catalin Crisan – Mama

Din care vis s-a întrupat
Aievea sau adevărat, Mama
Când cu blândețea îi zâmbea
Acelui care gângurea, întâiul Mama.
Mi-ar fi adus fără să cer
Până și luna de pe cer, Mama
Dacă plângeam, plângea și ea
Dar lacrimile mi le ascundea naframa.
S-au prins într-o salbă, anii ce au trecut
Prima buclă albă nu știu când ți-a apărut
Știu doar că în bucle, firele de nea
S-au ivit de grija mea.
Dacă sunt om, dacă trăiesc,
Doar ție vreau să îți mulțumesc
Mama
M-ai învățat să am un rost,
Să știu ce sunt, să știu ce am fost
Mama
Să pricep ce înseamnă acasă,
Și vorbind de casa mea
Să mă gândesc la dumneata, măicuța mea.
La școală când am fost trimis
Într-un penar și-a pus un vis, Mama
Printre penițe și condei
A așezat speranța ei, iubita Mama.
Prea multă carte n-a învățat
De aceea vrut neapărat, Mama
Să aflu eu în școala mea,
Ce n-a putut să învețe ea, sărmana Mama.
S-au prins într-o salbă, anii ce au trecut
Prima buclă albă nu știu când ți-a apărut
Știu doar că în bucle, firele de nea
S-au ivit de grija mea.
Oricât aș vrea, aș încerca, să îți arăt iubirea mea, Mama
Iubirea ta pentru copii
Nimic n-o poate depăși, Mama
Așa e scrisă legea firii
Și nicicând n-o poți schimba.
Mama,
Dacă sunt om, dacă trăiesc,
Doar ție vreau să îți mulțumesc
Mama