Încă mai văd colorați fluturi
În locul în care prima oară ți-am furat săruturi,
Unde sentimentele fericirii jucau un dans
Iar emoțiile ne cuprindeau la iubirii vals.
A fost o flacără pornită de la o atingere,
Iar vântul ne adia inima
Și două bucăți s-au unit
Spre cerul infinit.
Au fost două mâini ce împreunare cerșeau,
Doi copii ce se iubeau,
Cu penițe mâzgâleau
Colura colorată a lumii.
Mi-ai dat ce-aveai mai sfânt,
Eu la schimb ți-am șoptit misterul lumii.
Noaptea ce martoră ne era
Ne-a dat un călător ce doar să viseze se-ncumeta.
Eu sunt visător, tu înger pe nor,
În cor cântă natura,
Noi doi, un suflet și fluturii,
Totul era complet, totul era perfect,
Două siluete în balet, fără temeri,
Făceai sufletul să tremure,
De iubire să-mi semeni,
Unde mai eram străini,
Eu și tu… doi gemeni.
Sensul versurilor
Piesa evocă amintiri nostalgice ale unei iubiri inocente din trecut, comparând sentimentele cu elemente ale naturii și exprimând o conexiune profundă între două suflete. Versurile descriu un sentiment de completitudine și perfecțiune găsit în acea relație.