Cartier – Copiii Străzii

Ancorat în impas observ totul de departe
Greseli repetate, greseli acceptate
Speranțe asfixiate prin agresivitate
Suspine amestecate cu lacrimi apatizate
Dincolo de lacrimile nevărsate
Stau drepți în fața sorții pe timp de noapte
Neînfricați, needucați, fac față la toate
Acolo sunt cei izgoniți din societate
Copii ce-și caută loc prin orfelinate
Și, tre’ să rămâi în viață chiar și cu mâinile pătate
Totul rezumându-se la rezultate
Reguli generale ce nu pot fi încălcate
Că greșelile nu pot fi răscumpărate
Așa cum păcatele nu pot fi spălate
Durerile nu pot fi arătate
Copii din stradă suferă de sinceritate.
E un război critic între viață și moarte
Speranțe spulberate, vise abandonate
Un drum aglomerat de persoane agramate
Snobi parveniți cu mințile afumate
Scuipă gesturi și vorbe agasante
Spirite nesfințite devin agitate
Când se duce efectul și revin la realitate
Foamea ne împinge la păcate
Fapte neargumentate rămân în spate
Că, sfinții încearcă să ne arate
Calea către adevăr și dreptate
Noi căutăm drumul spre libertate
Strămoșii ne-au dovedit că se poate
Deci, există o rezolvare la toate
Și dacă nu merge vorba bună trecem mai departe
Că-n final să ne facem singuri dreptate.
Rămân blocat când văd subiectele abordate
Atâtea vedete neconsolate cer activitate
Ei vor atenție de parcă ar fi artefacte
Au probleme ce trebuie rezolvate
Când, defapt sunt doar bișnițari și bagaboante
Rămân marcat când observ atâtea defecte
Persoane despicate, realizări uitate
Minți dezorientate ce nu au frică de moarte
Se supun fără rost unor vorbe dictate
Că-n final să poarte uniforme dungate
Că nu mai există așa spusa egalitate
Sunt copii străzii ce nu au nevoie de acte
Supraviețuirea e singura lor abilitate
Ei nu depind de politică sau aparate
Nu le pasă de tine sau de autoritate
Iar povestile lor nu-s deloc amuzante!