Cu gene-ncins-a ochii tăi
Cel ce-a creat din veci iubirea,
Iar ei sclipiri de soare-au prins
Și-un fulger umed li-e privirea.
Cu drag eu genele-ți ating
Cu genele-mi de tremur pline,
Din ochi clipesc aprins și des –
Și astfel te sărut pe tine.
Bătând din aripi, când ne sunt
Unite-aprinsele pleoape,
E parcă soarele-ar luci
Și-ntr-însul ne-am uita de-aproape.
Atunci eu sorb în ochii mei
Privirea ta, și mă-mpresoară
Scântei, un râu adânc de foc –
Iar genele mi se coboară.
Se face noapte-n jurul meu!
Eu pier în stângerea clipirii,
Bătând din ostenite-aripi,
Topit de flacăra iubirii.
Sensul versurilor
Piesa descrie un moment intim și pasional între doi îndrăgostiți, concentrându-se pe conexiunea profundă și emoțiile intense exprimate prin contactul vizual și fizic delicat. Metafora fluturilor care se sărută sugerează fragilitatea și frumusețea iubirii.