Am ajuns la capătul puterilor
Mă lupt pentru o viață, nu pentru un scor
Parcă toate mi se întâmplă numai mie
Oare până când tot rău o să ne fie?
Parcă s-a supărat Dumnezeu pe noi
Iar cerul plânge peste noi cu ploi.
Refren:
Viața este ca un joc în care ai, sau n-ai noroc
Dar ce păcat că norocul îl găsești mai rar
În timp ce răul mocnește ca un jar
Răul e focul ce nu se stinge
Și nu mai are granițe.
Chiar și pe cei care m-au vândut
I-am ajutat cu ce eu am putut
Acum sunt pentru mine simple ființe
Nu îi consider prieteni, doar niște cunoștințe
Am cunoștințe multe, prieteni doi sau trei
Dar ăștia care îi am sunt ca frații mei.
Refren:
Viața este ca un joc în care ai, sau n-ai noroc
Dar ce păcat că norocul îl găsești mai rar
În timp ce răul mocnește ca un jar
Răul e focul ce nu se stinge
Și nu mai are granițe.
Dacă aș fi doar eu în situația asta
M-aș resemna și cu asta basta
Observ cu uimire întreaga omenire
Peste care răul a pus stăpânire
Sunt revoltată și plină de mânie
Nimic din ce a fost nu o să mai fie.
Refren:
Viața este ca un joc în care ai, sau n-ai noroc
Dar ce păcat că norocul îl găsești mai rar
În timp ce răul mocnește ca un jar
Răul e focul ce nu se stinge
Și nu mai are granițe.
Sensul versurilor
Piesa exprimă dezamăgirea față de greutățile vieții și omniprezența răului. Viața este comparată cu un joc în care norocul este rar, iar răul pare să domine.