Iubirea are farmec,
La început și-a atât,
Ori îți pașii cu ea,
Ori ai de pierdut.
Bani de aur dac-ar fi,
Lacrimile mele,
Un palat vara la cer,
Aș face din ele.
Iubirea mișcă soarele,
Și celelalte stelele,
Iubirea este sursa,
Care îmi dă putere.
Iubirea mă ajută,
Să nu am gânduri rele
Și printre picățele,
Mai scap de zile grele.
Bani de aur dac-ar fi,
Lacrimile mele,
Un palat vara la cer,
Aș face din ele.
Iubirea n-are vârstă,
Nu e ceva carnal,
Iubire-ai elixirul,
Numit gelovital.
Iubirea-n tinerește,
Și relaxează omul,
Precum primăvară,
Întinerește omul.
Bani de aur dac-ar fi,
Lacrimile mele,
Un palat vara la cer,
Aș face din ele.
Sensul versurilor
Piesa exprimă ideea că iubirea este o forță puternică și vitală, dar și că pierderea ei poate fi transformată în ceva valoros, chiar dacă este însoțită de lacrimi. Lacrimile sunt metaforic transformate în "bani de aur" și folosite pentru a construi un "palat", sugerând că durerea poate fi transformată în frumusețe și forță.