Există și în cer un ceas de melancolie.
Oră dificilă, când pătrunde în suflete îndoiala.
De ce am făcut lumea? Se întreabă Dumnezeu
și își răspunde: Nu știu.
Îngerii îl privesc cu reproș,
li se pleoștesc aripile.
Toate ipotezele: precum grația, eternitatea, iubirea
cad, ca penele.
Iată o altă aripă, cerul se deschide.
Atât de blând, nici un tunet nu semnalează
momentul dintre tot și nimic,
altfel spus, tristețea lui Dumnezeu.
Sensul versurilor
Piesa explorează un moment de îndoială și tristețe resimțit de Dumnezeu, reflectând asupra creației Sale și a efemerității conceptelor precum grația și iubirea. Îngerii, martori ai acestei stări, își pierd din strălucire, subliniind fragilitatea existenței.