Cum să te trezești fără să suferi?
Să o iei de la capăt, dar să eviți oribilul?
Somnul mă transportase
în acel regat lipsit de viață
iar eu stăteam nemișcat fără tragere de inimă.
Cum să repeți, zi de zi,
fabula neîncheiată,
să suporți asemănarea dintre asprimea
lucrurilor de mâine și asprimea lucrurilor de azi?
Cum m-aș putea feri de rănile
pe care întâmplarea le deschide în mine,
orice întâmplare
care-mi aduce aminte de Terra și de
purpura ei dementă?
Și mai cu seamă de acea rană pe care singur
mi-o fac, ceas de ceas, călău
de inocent ce nu sunt?
Nimeni nu răspunde, viața-i de piatră.
Sensul versurilor
Piesa explorează dificultatea de a te trezi și de a înfrunta viața după experiențe traumatizante. Vorbitorul se confruntă cu durerea trecutului și cu teama de viitor, simțindu-se prins într-un ciclu nesfârșit de suferință și auto-sabotare. Caută răspunsuri, dar se lovește de tăcerea implacabilă a vieții.