Am dreptate să o ratez,
Am dreptate să vă acuz.
A existat un pact implicit pe care l-ai încălcat
și fără să-ți iei rămas bun ai plecat.
Ai încălcat pactul.
Ați detonat viața generală, acordul comun,
să trăiască și să exploreze căile obscurității
fără întârziere, fără consultare, fără provocare
până la limita frunzelor căzute în momentul căderii.
Ați devansat timpul.
Mâna ta a luat-o razna, înnebunind orele noastre.
Ce ai fi putut face mai serios
decât actul fără continuare, actul în sine,
actul pe care nici nu îndrăznim și nici nu știm cum să-l îndrăznim
pentru că după el nu mai există nimic?
Am motive să-mi fie dor de tine,
coexistenței noastre în linii tovărășești,
o simplă strângere de mână, nici măcar atât, vocea
modularea silabelor cunoscute și banale
care au fost întotdeauna certitudine și siguranță.
Da, îmi lipsește.
Da, te acuz pentru că ai făcut
ceea ce nu este prevăzut în legile prieteniei și ale naturii
nu ne-ai lăsat nici măcar dreptul de a întreba
pentru că tu ai făcut-o, pentru că ai fost plecat.
Sensul versurilor
Piesa exprimă durerea și regretul profund resimțite în urma plecării neașteptate a unei persoane apropiate. Naratorul deplânge încălcarea unui pact implicit și absența unui rămas bun, acuzând persoana plecată de a fi distrus un echilibru și o siguranță prețioase.