Carlos – Abstract

Soarele răsare când dai de ocazii bune
Nu contează că-i apus, tot tu o să-i dai nume
Așa că fii fericit, că momentul îl faci tu
Timpul tot se scurge, controlează-ți sufletul
Ce dacă n-a fost cum trebuia să fie?
Ce dacă nu știe tot ce trebuie să știe?
O plăcuță cu diamante vinde afirmații oarbe
De-aia pe cei cu întrebări, n-o să-i vezi prea departe
Greu le înțelegi și decât dacă trăiești momentul
Stai drept doar dacă vrei, că atunci vine respectul
Și o să-l primești de la cine te primește
Și să vezi că tot ce crezi nu e ce vestește..
Cu adevărat! Printre munți și printre dealuri..
Colindă adevărul, tu privești doar printre ramuri
Eu printre ale mele și ne vedem între noi
Să privim ce vede și-altul, suntem niște călători!
Într-o lume mare n-ai nimic să dai la schimb
Așa că ia totul, bagă un beat și fă-ți un timp
Ca să aprinzi foc la ce vrei, dintr-o scânteie
Și ce ușă să deschizi atunci când n-ai nicio cheie?
Nu te teme! Că vremea rea, oricum va trece
Iar aia frumoasă, doar stă și te amețește
E puțin Abstract, de-aia am și cuvântu-n scenă
Și versuri ascunse mi se scurg, de mult prin venă
Am diplome de viață, c-am fost la colegii bune
N-ai cum să le găsești, că oricum nu au un nume
Doar ele te fac să gândești așa de rece!
Și când se petrece, viața la tine vestește!
Moștenesc arbitrii ce n-au ținut cu o echipă,
Arbitru la joc fără reguli, mă uit în derivă,
Și vine refrenul, ascuns după texte de poveste,
După versuri ce o să învețe cum să se învețe,.
Peste trandafirii bine ascunși cu niște otravă,
Și peste echipa ce nu vede partea ailaltă
Peste tot stau în derivă, cu textele gata în cap,
Cânt și dau din cap, aplaud și mă aclam.
Peste trandafirii bine ascunși cu niște otravă,
Și peste echipa ce nu vede partea ailaltă
Peste tot stau în derivă, cu textele gata în cap,
Cânt și dau din cap, aplaud și mă aclam.
Mi-a plăcut de mic să scriu și să fiu sucit,
Și mă duc de colo-n colo să văd ce tu n-o să știi,
Că de la munte la mare, văd extreme rare,
Și văd câte-o parte, să am amintiri din toate,
Așa că nu mă aprecia pentru ceea ce sunt azi,
Că mâine pot să fiu ce nu ai crezut și cazi
În prada mea cea majoră, că stau și mă uit la oră,
Și sunt sigur că va trece, de-aia simt cum denotă
Orice apă tulbure, se liniștește,
Și orice floare frumoasă tot se ofilește,
Da-te la o parte dacă nu trăiești ca mine,
Eu apar și dispar, n-o să mă vezi prea bine.
Peste trandafirii bine ascunși cu niște otravă,
Și peste echipa ce nu vede partea ailaltă
Peste tot stau în derivă, cu textele gata în cap,
Cânt și dau din cap, aplaud și mă aclam