Carla’s Dreams – Poetic și Murdar

Poetic și murdar.
Fără tactici complicate, fără școală de PR.
Răsucesc chiștoace la ultimul fum,
Ating cu palma pământul, el mă va primi oricum.
Nu poți părăsi răscrucea, tre’ s-alegi un drum,
Dar iar și iar te-nvârte viața ca pe un nebun.
Tu nu ești nici măcar fum și scrum.
Ești un nume absolut necunoscut pe un album.
Poetic și murdar.
Noi nu facem complimente, noi doar observăm calități certe.
Sceptici ca un bici de țăran la minuni,
Nu pentru că atei, dar pentru că minciuni.
Doar cartea închisă își păstrează harul,
Cartea deschisă des doar oferă darul de acces
La cunoștințe reci. Auzi?
Noi nu muream de foame – noi sărbătoream în beci!
Poetic și murdar.
Cum au dispărut casetele și tu ai să dispari.
Când a dispărut vinylul tu nici nu erai în plan să apari,
Așa că dacă-i vorba de scandal – sari!
Dar nu sări din prostie, ori din gelozie,
Ori din ce-o fi mama lui să fie.
Tu sari pentru principii tari.
Nu te-nțeleg copiii?
Las’ c-o s’ te-nțeleagă atunci când o să crească mari.
Poetici și murdari.
Ei sunt copii tăi și clar îți par atât de bizari.
Și tu nu înțelegi ce ei spun.
I-ai educa altfel, dac-ai ști de pe acum.
Poetic și murdar.
E procesul vieții care-ți dă moartea-n dar, dar
Poți fi sigur – te naști și mori singur.
Da? Da.
Poeții murdari dispar. Da? Da.
Profeții cu har dispar. Da? Da.
Tu, frate, mai toarn-un pahar. Da, da.
Poeții murdari dispar. Da. Da.
Poeții curați rămân vii și scriu în zadar
Poezii ce sunt concepute doar pentru tipar.
Compară acum în minte, auzi? Compară acum în minte
Greutatea cărții cu a unui ziar.
Murdăria e bogăție, trebuie să fii murdar
Ca să treci de sine, sinele tău e îmbrăcat în alb.
E îmbrăcat în alb nu pentru că e curat
Ci pentru că nu e colorat. Încă.
Murdăria e culoare.
E prețul de pod.
E calea spre zare.
E miezul din sămânța ce dă naștere la iarba ce răsare
Sub soarele sub care totul naște și totul moare.
Așadar, dispar și poeții murdari..
Poeții murdari dispar. Da? Da.
Profeții cu har dispar. Da? Da.
Tu, frate, mai toarn-un pahar. Da, da.
Poeții murdari dispar. Da. Da.
Lume, lume.. Tu nu-mi ești soră!
Știu prea mulți tați, atâția tați ce ți-au dat fii.
Tu te-ai căsătorit cu toți furându-i dintre cei vii.
Deci, ești cea mai proastă noră!
Îndrăgostită ești de piesele minore
Nu pentru că le înțelegi ci pentru că tu ești minoră.
Atâtea mii de ani și-aceleași scoruri.
Nu-ți pasă de învingători, tu trebuie să-ți păstrezi noroiul.
Dar eu îți mulțumesc oricum pentru că le dai voie
Și-i murdărești numai pe cei ce sincer au nevoie.
Ironic e că printre ei au fost prea mulți îndrăgostiți de tine.
Da? Da.
Poeții murdari dispar. Da? Da.
Profeții cu har dispar. Da? Da.
Tu, frate, mai toarn-un pahar. Da, da.
Poeții murdari dispar. Da. Da.